Desert barcelonez

Dacă am terminat meniurile barceloneze, să degustăm și un desert barcelonez. Este desert, pentru că Ottmar Liebert nu este barcelonez, precum au fost B-Tribe și Der Blaue Reiter, cei care ne-au oferit meniurile barceloneze, dar este barcelonez pentru că piesele din care am preparat acest meniu sunt de pe albumul Continuă lectura

Meniu bețiv

I-am zis și eu așa, ca să dau vina pe el, pe meniu. De fapt, eu nu pot să-i sufăr pe bețivi. Iar când zic că nu pot să-i sufăr, nu mă refer la ăia car cad în șanț, sau care dorm pe trotuar, că ăia nu mă interesează. Nici nu mă uit la ei. Eu am ce am cu … mine. Nu pot să mă sufăr când mă-mbăt. Rectific, nu puteam să mă sufăr, când mă-mbătam. Acuma aș vrea sa nu mă sufăr, dar degeaba mai vreau, că nu mai pot. Nu mai pot să mă-mbăt, nu că nu mai pot să nu mă sufăr, că, pentru asta, găsesc alte motive. Continuă lectura

Consecințe pascale

Întrucât locanta este muzicală, nu mă voi referi la consecințele meteorologice ale Paștelui din 2017. Pe alea le-am prevăzut cu mult timp înainte și le-am făcut și publice, ca să nu fiu acuzat că „Păi, bine bă, ai știut și nouă nu ne-ai spus? Să fi pus și noi un palton pascal pe noi, să fi scos plapuma pascală de la naftalină …” Continuă lectura

Meniu de chihlimbar

Ascultam un album care nu știu de unde, nu știu când și nici de ce, ajunsese la mine. Îl ascultam și mă întrebam de ce or fi scos cei care au scos acest album, întrucât nu reușeam să descopăr nimic în acea muzică. Și cum ascultam eu așa, ca să mă aflu în treabă, mi-au căzut ochii pe numele formației. Din clipa aia, muzica lor, cea în care nu descoperisem nimic, a căpătat sens și m-a obligat să o ascult de mai multe ori. Continuă lectura