Templul ploii

Am găsit prin cel spațiu virtual un album intitulat TEMPLUL PLOII. Pe mine, adulat de ploaie de când mă știu, m-a atras acest tilu. Ba, mi-am amintit că mai am o piesă intitulată tot TEMPLUL PLOII. Interesant la acest album este și numele interpretului. Se numește … 2814. Primele două cifre sunt tentat să le înțeleg ca fiind vorba de 2 august, iar 2+8=10, deci ar avea legătură cu mine, dar ce fac cu 14? Hai că m-am prins! Păi, 14=7×2 iar 7, dupa părerea unor oameni care mă cunosc, e cifra mea. Ce semnificație are chestia asta habar n-am, dar dacă așa zic ei …
Deci, acest album îmi este clar destinat. Cine nu mă crede să citească și povestea. Chiar în timp ce ascultă selecția ploioasă făcută de mine, în care am picurat, la sfârșit și piesa cu același titlu cu albumul. Pe aia o interpretează F.r.e.u.d. Este că sună tare!? De F.r.e.u.d. zic.
Ca să fiu în ton cu cele descrise în povestea anexată, după piesele dedicate templului ploii, am pus, totuși, PLOAIA ȘI NOI, prin NOI înțelegându-mă pe mine, că așa-s eu, foarte politicos cu mine, atunci când vorbesc cu mine, despre mine. În limbaj mai puțin colocvial, ar veni PLOAIA ȘI IO.
10.08.2016
♫ TEMPLUL PLOII (~ 24:50 min.)
https://app.box.com/s/xw6ypccececeqjrmoc0f4ib15ndu2t55

Cântând, prin ploaie…

Ferice de cei care au relaţii speciale cu iarna. Ei pot spune bancul cu iarna – „Iar n-am bani!“. Eu nu pot spune nimic cu ploaia, decât că am o relaţie specială cu ea. Mai bine zis, ea are cu mine, că ea mă urmăreşte. Ştiind că mă iubeşte şi, d-aia, nu mă iartă, mi-am cumpărat o umbrelă cu diametrul de aproape 2 metri, de la Castelul Windsor. Credeţi că o pot ţine departe de mine, fie şi cu umbrela asta ? Aş! Atâta-i sunt de drag, că este în stare să se strecoare şi pe sub ditamai umbrela.
Relaţia mea specială cu ploaia a început în 1965, la Constanţa.
Era februarie, prima zi de şcoală după vacanţa de după sesiunea de iarnă la şcoala care acuma se numeşte “de cadeţi”. Înapoierea era prevăzută până la ora 06.00 a zilei. La 06.00 trecute fix s-a şi dat alarma şi am plecat în marşul “revenirii”. Ne-am întors seara. A plouat torenţial toată ziua. Două săptămâni la rând hainele au fost ude pe noi, căci nu aveam altele, iar anotimpul nu era propice uscării. Tălpile ghetelor s-au dus! Până şi ţevile pistoalelor mitralieră cu care am mărşăluit în spate erau pline ochi de apă, deşi le pusesem cu gura-n jos. Acum, îmi vine să zâmbesc amintindu-mi cum încercam noi la-nceput să ocolim bălţile şi cum am terminat prin a nu ne mai păsa şi a călca direct în apa până la genunchi. A fost prima manifestare serioasă a dragostei ce mi-o nutreşte ploaia.
Septembrie 1976, Galaţi. Merg de la Universitate spre cămin. Începe să plouă. Mă ascund sub diverse streşini, dar ploaia se înteţeşte într-atât încât ori că stai sub streaşină, ori că mergi direct prin ploaie, e tot aia. Plec la drum, cu o umbrelă. Ce umbrelă ?! Atât s-a enervat ploaia că vroiam s-o ţin departe de mine, încât a trecut şi prin umbrelă. Într-un sfert de oră am ajuns de mergeam pe stradă prin apă până la genunchi. Doar pantofii mi-i luasem în mână, de teamă să nu rămân iar fără tălpi. Când s-au uscat, după vreo săptămână, tot s-au desprins tălpile !
Iulie 1992 Tokyo. Invitat la o ceremonie oficială. Ploaie torenţială. Ni se dau pelerine de ploaie care reuşesc doar să filtreze apa, probabil ar fi fost bună de băut, nicidecum să o stăvilească. Oficialii japonezi ? Cu jobenul în mână, în ploaie. Nimeni nu ţine nimănui nici o umbrelă ! Nu, nici măcar primului ministru ! La sfârşitul ceremoniei le-am mulţumit pentru excelenta organizare a acelui “swimming party”. Acum mă mir ce curaj am avut, dar şi ce noroc am avut că au înţeles gluma, ei, care în 99,98% din situaţii înţelegeau altceva decât încercam eu să le spun. Cu apă-n pantofi, în buzunare şi peste tot pe unde ar mai fi putut intra, mă duc la maşină să plec spre ambasadă. Scot pantofii, căci nu avea rost să curgă apa din ei pe pedale. Scot şi haina, din aceleaşi considerente. Plec, dar geamul maşinii se aburea continuu, întrucât din mine ieşeau aburii ca din cuptorul de pâine. Cu nimic nu am reuşit să dezaburesc parbrizul, decât cu aerul condiţionat dat la maxim …. pe rece. Drumul a durat vreo două ore. Când am ajuns, m-am dat jos din maşină încovoiat la 90 de grade, cum stătusem pe scaunul şoferului. Cred că 2 zile la rând am făcut împachetări externe şi interne cu … whiskey ca să mă-ndrept. Consecinţa a fost că, atunci când ceilalţi colegi îmi încărcau bagajele în camion, la plecare, eu stăteam în genunchi pe scaunul portarului, incapabil să mă îndrept.
Ce vreţi, nimic nu-i mai aprig ca dragostea de ploaie!
Iulie 2006, Bucureşti. Mă duc la serviciul parţial. Preventiv, fiindcă mi se părea că ar fi ceva nori pe cer, iau cu mine “Castelul Windsor”. La 10 metri de la ieşirea din bloc, năvăleşte. Nervoasă cum n-o mai văzusem demult. Cred că a enervat-o şi “Castelul Windsor”. Adică ce, să nu m-atingă de sus şi până jos? S-o credeţi voi! Ajung cu apa în pantofi până la glezne şi am stat toată ziua aşa, în aer condiţionat, căci colegii se coceau de căldură iar pe ei ploaia nu-i iubise.
Acum, când scriu, am în dreapta un pahar cu vin roşu. Sunt după o şedinţă de iubire cu ea. Nu m-a uitat! I-am rămas la fel de drag şi urăşte la fel de tare “Castelul Windsor”. Ca şi pe vremuri, mă pândeşte, mă lasă să plec liniştit de acasă, şi după aia-mi sare-n braţe, în cap şi peste tot pe unde mai ajunge.
Cred că de-acuma voi pleca prin ploaie fără umbrelă. Tot acolo ajung. Măcar să aibă şi ea o bucurie!
Cântând, prin ploaie, înainte, bătrână carapace!
P.S. Mi-a bătut în geam, nervoasă. Zice că dacă nu mă opresc aici şi le povestesc şi pe celelalte, îmi va sparge geamurile. O cred. Odată s-a transformat în grindină şi era să-mi crape capul pentru că încercasem să scap de ea urcându-mă-ntr-o maşină. De furie, aproape că a inundat maşina aia! A trebuit să ridic picioarele pe banchetă, ca să nu rămân iar fără tălpi la pantofi.

Din volumul “ALTFEL trecând prin viață

Anunțuri

2 gânduri despre „Templul ploii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s