Meniu cu Lucica

Pe când lucram în Constanța, la începutul anilor ’80, am avut o colaboratoare pe care o chema Lucica. O ființă nu prea răsfățată de viață, dar foarte sufletistă. Pe stat era magazioneră, dar practic era și contabilă, și casieră, și secretară. A rămas celebru dialogul meu zilnic cu ea, atunci când deschideam ușa biroului unde lucra și-i ziceam “Tovarășa (că așa se vorbea atunci), o cafea te rog!”. Iar ea îmi răspundea “Siefu’ (așa-mi zicea ea), este a cincea”. Urma replica mea “Tovarășa, te-am rugat să-mi faci o cafea, nu să mi-o numeri!”. Și plecam. Iar ea mă găsea, oriunde m-aș fi dus. Și era o tarla destul de mare cea pe care aveam de lucru. Se numea INSTITUTUL DE MARINĂ “MIRCEA CEL BĂTRÂN”. Acuma se numește ACADEMIA NAVALĂ “MIRCEA CEL BĂTRÂN”.
Nu mai știu nimic de Lucica de când am plecat de acolo, în urmă cu peste 30 de ani. Mi-am amintit de Ea atunci când am dat peste piesele din care am preparat acest meniu. Toate se numesc …
♫ LUCILLE (~ 34:38 min.)
https://app.box.com/s/vdii75h0haimpi3nmtw48z88gpeopg44
Și, așa cum toate începeau și se sfârșeau prin „tovarășa”, prin care intrau documentele care ne puneau la treabă, dar și materialele, și prin care ieșeau rezultatele muncii noastre, tot așa începe și se sfârșește acest meniu.

Anunțuri

2 gânduri despre „Meniu cu Lucica

    • Desi ma laud adeseori ca sunt uituc, bag seama ca am uitare selectiva. Am uitat doar răutățile care mi-au traversat viața, căci nu cred că am fost atât de protejat de Dumnezeu, încât să nu fi încercat nimeni, niciodată, nici-o răutate la adresa mea. Alea mi s-au șters total din minte! In rest, n-am uitat pe nimeni și nimic. Bucuria mea cea mare este atunci când constat că nici cei cu care am lucrat nu m-au uitat și mă caută și după 35 de ani și chiar și mai mult.Nu întâmplător, prin cărțile mele se regăsesc personaje pe care le-am cunoscut cu foarte mulți ani în urmă. Iar pe cel pe care l-am prezentat cu titlul „Enache. Plutonierul Enache” l-am cunoscut in urma cu 52 de ani. O, Doamne!!!! Pe „Maistrul Balint de la motoare” l-am cunoscut si am lucrat cu el in urma cu 38 de ani. Niciunu nu mai traieste. Ca sa nu mai zic de celebrul Alioșa, oltean get beget, pe care l-am cunoscut în urma cu 60 de ani, cel care, el fiind cu armata facuta, imi zicea mie, care aveam 11 ani, „Nea Mariane”.
      Lucica era o fiinta remarcabila, gata sa sara sa ajute pe oricine. Era moldoveanca de felul ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s