Meniu plin de mânie

Dom’le, se adeverește că nu trebuie niciodată să-ți asculți nevasta! Mai bine ții cont de vorba aia care zice că, atunci când se-ntoarce din cursă, marinarul trebuie să-și bată nevasta, că știe ea de ce o bate. Mă rog, asta e valabilă la marinarii ăia care sunt plecați cu lunile, sau chiar cu anii, dar ar fi trebuit să o aplic și eu, deși, la mine, e cam invers, că nevastă-mea se roagă de mine să mai dispar și eu din casă, măcar o jumătate de oră, să poată ea să deretice. Continuă lectura

Anunțuri

MENIU STING … ĂTOR

Cum stăteam eu așa, aplecat într-o parte, ca să nu cad nici pe spate, nici în nas, m-am trezit cu textul care urmează. Mi l-a trimis Dan cel Nicolau taman de la malul mării, de mă și mir cum a ajuns la mine, pe frigul ăsta. Când l-am primit, i-am și răspuns pe loc: “Băiatul ăsta nu locuiește în cartierul meu, dar îl dau în urmărire și, dacă dau de el, meniu îl fac, iar textul tău va fi o foarte bună salată de cuvinteContinuă lectura

Desert barcelonez

Dacă am terminat meniurile barceloneze, să degustăm și un desert barcelonez. Este desert, pentru că Ottmar Liebert nu este barcelonez, precum au fost B-Tribe și Der Blaue Reiter, cei care ne-au oferit meniurile barceloneze, dar este barcelonez pentru că piesele din care am preparat acest meniu sunt de pe albumul Continuă lectura

Meniu bețiv

I-am zis și eu așa, ca să dau vina pe el, pe meniu. De fapt, eu nu pot să-i sufăr pe bețivi. Iar când zic că nu pot să-i sufăr, nu mă refer la ăia car cad în șanț, sau care dorm pe trotuar, că ăia nu mă interesează. Nici nu mă uit la ei. Eu am ce am cu … mine. Nu pot să mă sufăr când mă-mbăt. Rectific, nu puteam să mă sufăr, când mă-mbătam. Acuma aș vrea sa nu mă sufăr, dar degeaba mai vreau, că nu mai pot. Nu mai pot să mă-mbăt, nu că nu mai pot să nu mă sufăr, că, pentru asta, găsesc alte motive. Continuă lectura