MENIU STING … ĂTOR

Cum stăteam eu așa, aplecat într-o parte, ca să nu cad nici pe spate, nici în nas, m-am trezit cu textul care urmează. Mi l-a trimis Dan cel Nicolau taman de la malul mării, de mă și mir cum a ajuns la mine, pe frigul ăsta. Când l-am primit, i-am și răspuns pe loc: “Băiatul ăsta nu locuiește în cartierul meu, dar îl dau în urmărire și, dacă dau de el, meniu îl fac, iar textul tău va fi o foarte bună salată de cuvinte
*****
Vocalistul și basistul Gordon Mathew Thomas Sumner (Sting, pentru necunoscători)
Cred că ar trebui nici să nu menționez că cine nu are apetență pentru considerațiile mele, nu trebuie să citească. Pentru că ar fi timp pierdut inutil și nici nu prea mi-a plăcut să fiu siluit de cine știe cine.
La capitolul muzical m-am gândit să inserez un alt nume, pe cel al lui Sting (n. 1951) o aventură frumoasă cu grupul frumos „Police” printre 1977-1984 (grupurile se fac și se desfac la fel ca multe căsnicii). În sensul bun al aducerii aminte și în atenție! Ideea era că omul nostru a cântat rock, ceea ce îmi cade mie bine. Dar a cântat un anume rock, pentru că și rock-ul ăsta nu e ciorbă, să pui de toate și să vezi ce iese. Omul, este mai presus de toate rafinat. E stilat, a cântat pentru altețe,… nu asta e important, ci că rock-ul lui e al…lui. De fapt, a cântat și blues și jazz și reggae. Doi bani nu dau pe faptul că a luat 16 premii Grammy. El este de valoare. Pe basiști nu-i bagă în seamă decât cunoscătorii. Ca și pe bateriști, dacă nu sunt , brusc, geniali (vezi Phil Collins).
Întorcându-ne la rock-ul sau la toată muzica lui aș menționa că rafinamentul antemenționat, echilibrul splendid al vocii, delicatețea și, de multe ori inspiratele texte, l-au scos de mult de la cantautori. E prea bun. Este miraculos să umbli la rock și să modifici ceva. El a putut. N-a fost niciodată agresiv (rock-ului i se întâmplă). A știut să echilibreze provocările, să le dea alt tonus, ….și să rămână el! Nimic mai greu, dragilor care citiți, nimic mai greu decât să rămâi TU!
Pentru cei mai puțin avizați, e pe „youtube” un concert de la Montserrat Royal Albert Hall de prin septembrie 1997, care vorbește singur. Cu alți monștri, ca Mark Knopfler, Phil Collis, sau Eric Clapton. O întâlnire de monștri. Cu cor de „negro spirituals”, cu orchestră simfonică londoneză care ține ritmuri aplaudând cu mâinile încolăcite pe griful violoncelului, cu spectatori în picioare, lăcrimând….Asta se numește spectacol. Artă. Sau minune! Sau de ce să nu ascultați ”A gentleman in New York”! Tot poezie!
*****
Cam asta mi-a zis Dan. Când am citit finalul, mi-am amintit că și mie mi-a plăcut „A gentleman in New York”. Așa că, am bătut la ușa lu’ Virtual Space și am ciordit ce era mai la îndemână, grăbit să mă întorc acasă, ca să nu scap tăcerile marelui escroc, transmise în direct din mijlocul turmelor de feisbuci. Din ce am apucat, am încropit un meniu. Și ce altfel de meniu mi-ar fi putut ieși, decât un …
♫ MENIU STING … ĂTOR (~ 37:15 min.)
https://app.box.com/s/2xgjspy7fkuat6225q260otp46i2lhxa
Pe youtube nu mă preumblu. Aia e locantă pentru oricine, nu ca asta, care este numai pentru cei … care-i trec pragul. Iar muzică din concert nu servesc, pentru că mă enervează clămpănitul palmelor, fluieratul cu, sau fără, dește și alte manifestări d-astea care calcă în picioare muzica pe care, chipurile, o aclamă. D-aia, eu nici nu mă duc la concerte, în afara celor ale lui Tudor Gheorghe, căci, menestrelul nu dă voie spectatorilor să aplaude în timp ce cântă el. Păi, chiar așa, de ce te duci la concert? Să-i asculți pe cei care cântă, sau să arăți ce tare ești tu în aplauze!?! Cred că, dacă m-aș duce la concerte d-alea unde se fluieră, aș pleca bătut de acolo. Că, ălora nu poți să le explici de ce te-ai dus tu acolo. Pe ei îi interesează numai de ce s-au dus ei.
Meniul începe cu piesa despre care mi-am amintit că-mi place și mie și se încheie cu o altă piesă care-mi place, chiar dacă nu-mi amintisem că-mi place. Asta, ultima, îmi place și pentru că i s-au alăturat lui Sting doi dintre răgușiții care-mi plac mie, anume Bryan Adams și Rod Stewart.
Recunosc spășit că penultima melodie am lăsat-o numai pentru că-mi place titlul – TAKE ME TO THE SUNSHINE.
29.01.2017

Anunțuri

4 gânduri despre „MENIU STING … ĂTOR

  1. Cred că am mai încercat o mențiune, dar am apăsat pe o tastă dușmană! Revin și zic mulțumesc Maâtre ca au fost așa de bine primite cele scrise de mine și urez audiție de…Sting, admiratorilor!

    • Nici dusmania tastelor, care-mi este bine cunoscuta si mie, nu a putut bloca multumirile indreptate spre tine ale celor care s-au bucurat de muzica lui Sting, ca si ale celor ce s-au bucurat de muzica lui Santana. Ca, daca nu erai tu … nu mai pupau urechile lor muzica asta. Ma rog, la Santana va trebui sa imparti multumirile cu prima ta sotie.

    • Bag seama ca sunteti o vizitatoare foarte tanara a locantei. Sau … o foarte tanara vizitatoare a locantei?!? Alegeti dvs varianta care se potriveste.
      Adevarul este ca, daca nu-mi trimitea Dan textul asta, nu mai vedeati dvs regal duminical in locanta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s