Meniu ca-n Texas

Uuups! Nu CA-N Texas trebuia să-i zic. Nu de alta, dar vor tăbărî toți romericanii pe el și vor fi des-zamăgiți. Este un simplu meniu CU Texas. Așa se numește trupa de pe al cărei album din 2017 am extras eu ingredientele din care am preparat acest meniu. M-am oprit la acest album din cauza titlului său absolut marinăresc – JUMP ONBOARD. Car’va’zică, pentru cei care nu-s nici romericani nici romglezi, SĂRIȚI ÎN BARCĂ! Sau, pe navă, depinde unde află cel care zice JUMP ONBOARD!
21.04.2017 Continuă lectura

Meniu alpinist

În urmă cu vreo 57-58 de ani, primeam drept premiu la școală o carte intitulată „ÎNALTA AVENTURĂ”. Era descrierea ascensiunii pe vârful EVEREST, în premieră mondială, realizată de cuplul EDMUND HILARY– din Noua Zeelandă și șerpașul nepalez TENZING. Nici acum nu pot explica pasiunea cu care am citit acea carte. Ba, m-a captivat într-atât încât, de cum auzeam că este pe undeva un film cu alpiniști, fugeam de la școală să îl văd. Așa am văzut eu, printre altele, filmul STELE ÎN PLINĂ ZI. Continuă lectura

Știe cineva?

În urmă cu vreun an, poate doi, poate trei, am avut mai multe saloane specializate în locantă, respectiv SALONUL CLASIC, SALONUL NEW AGE, SALONUL ETNO-RUSTIC. Din lipsă de vizitatori, le-am închis. Mi le făcuse Fata Moșului, dar, pe urmă, învățasem și eu să intru în ele, să pun meniuri, să le decorez. Vorba este că, acuma, nu mai știu nimic și tare aș fi vrut să redeschid SALONUL CLASIC, din motive pe care nu le divulg acuma, dar le-aș fi devoalat la momentul deschiderii.
Știe cineva ce dracu am făcut eu, unde am ascuns saloanele alea și cum l-aș putea recupera pe cel clasic? Pregătisem și o pictură specifică, să o pun la intrare, și meniuri alese, dar când să-l inaugurez … ia-l de unde nu-i. Și în capul meu este o asemenea ceață … de mi se zdrobesc gândurile unele de altele, ca pe autostradă când e ceață, și nu iese nimic bun din ciocnirea lor. Nici măcar scântei!

La piramide

Era să încep prin a spune că am fost la piramide, dar mi-am dat seama că ar fi fost superfluu. Cine nu știe că am fost eu la piramide!? Și acuma mă apucă o criză de panică atunci când îmi amintesc ce masă uriașă de cataroaie era deasupra mea. Ce mi-o fi venit să intru acolo și să mă mai și urc pe toate scările alea înguste și abrupte, să ajung prin toate camerele alea despre care mi s-au spus tot felul de povești !?! Parcă nu era suficient să mă uit la ele de afară! Mă rog, chestia asta am zis-o ca să mă aflu în treabă, pentru că eu nu eram singur, eram însoțit de niște reprezentanți locali și, acolo unde mă duceau ei, trebuia să mă duc. Continuă lectura