Iar … Enescu

Am zis “Iar” întrucât Enescu a mai fost prezent în locantă, atunci când am prezentat RAPSODIA ROMÂNĂ NR.1 în două variante, una fiind interpretată de o orchestră chinezească.
De data asta, Enescu revine cu POEMA ROMÂNĂ. Revine, din cauza lui Dan NICOLAU, cel care mi-a trimis rândurile ce pot fi citite mai jos, prin care aproape că m-a obligat să aduc … era să zic la vedere … la ascultare POEMA ROMÂNĂ.

*****

George Enescu este un extract. El este o esenţă dintre cele mai preţioase despre care aflăm cu greu, prin hăţişul de Columbeni, Adi Minusculu’, prostii, care mai de care mai absurde, căci în cultura generală a puilor noştri, locuri mai în faţă ocupă DJ Tiesto, câinele care cântă la pian şi chinezul care trece legat la ochi, o trecătoare, pe sârmă.
Cultura nu trece prin stomac. Dar nu trece nici pe lângă noi, ca şi cum am fi vreo ostreaţă. Ei, mai conştient sau mai puţin îi aparţinem, şi ne aparţine. Dar ce folos, dacă nu ştim asta, mai ales, dacă n-o înţelegem! Enescu este acel monument pe care din păcate, cei mai mulţi dintre noi nu-l văd!
Fratele meu, mai tânăr, nu mânca iahnie de fasole, că i se părea cam de la ţară, până …a făcut armata. Fiul meu de prin ’90, nu se apropie de ciorbe că sunt cam “de la ţară” şi bate câmpii cu McChicken, McDonalds şi mai nou (!!!) cu “McDobre’s” ( mai rar aşa cretin!).
Întotdeauna a existat o civilizaţie a satului, evident înainte de a exista oraşul. Incep să cred că articolaşul meu se îndreaptă spre “tâmpiţel”, deşi n-am să mă opresc.
Enescu s-a strecurat în miezul fierbinte al satului, unde nu-l găsea nimeni, iar acolo i s-au dezvăluit revelaţiile de care avem acum parte, muzica lui, mai presus şi mai înaltă de ceea ce ne putem închipui.
Căci acolo este creuzetul, unde două civilizaţii pastorală şi agricolă îşi dau mâna pentru a ne îndeletnici pe noi, spre a ne onora, să le transmitem mesajul. Suntem doar nişte curieri, avem datoria de a ne îndeplini misiunile, mult prea plătiţi de efortul, sensibilitatea şi creativitatea acelora ce ne-au fost dinainte.
Enescu, este el însuşi o capodoperă, încercaţi să-l ascultaţi, nu vorbele de la fonoteca de aur a radioului, ci în vreo sală de concert, pe un vinil sau un CD, că e mai la modă, şi veţi avea revelaţia vibraţiei împreună cu cei “ai satului” de unde vă trageţi, probabil, indiferent de zona folclorică, pentru că Enescu este de pretutindeni din România. Enescu suntem toţi, doar că n-am ştiut că aşa ne cheamă, că la asta vibrăm, că la muzica asta ne sensibilizăm, ne întâlnim cu ei, bunicii şi cu noi înşine.
Încercaţi rogu-vă, Poema Română sau oricare concert, nu neapărat să alergăm spre Oedip, care este deja universal, horele lui sunt mult mai universale, dacă ne este permis să glumim cu Mama limbă română!
Acolo, în mesajul sugerat se află esenţele grele ale naşterii unui neam, care s-a perpetuat prin cultură, iar acum este la un pas de a se îneca în lipsa de cultură, într-o americăneală secvenţială, o expunere de “Internet” care nu ştie de nimeni decât că Grecia e doar Zorba, Romania e doar Dracula, Rusia este doar vodcă, Spania doar coride… şi este suficient pentru înţelegerea de către un june, a planetei. Restul e tăcere.
Enescu nu tace. El fâlfâie cu aripi late deasupra culturii naţionale bucurându-ne, atâta timp cât vom avea timp să-l ascultăm. Duios ca doina, efevecent ca hora sau sârba noastră cea de toate zilele, pe care ne-o amintim doar pe la nunţi, iar aia însemnă doar un caz de surescitare, blajin şi bun şi părintesc.
Oare de ce trebuie să fim uşor “duşi” ca să ne amintim de noi înşine într-un format mai “de demult”?

*****

♫ IAR ENESCU (~ 31:02 min.)
https://app.box.com/s/2z5g28ca91a6ucg81jgy758web59zfgk

Ca să-i fac în necaz lui Dan, care ne-a îndemnat să ascultăm POEMA ROMÂNĂ sau ORICARE ALT CONCERT, la sfârșitul POEMEI ROMÂNE n-am adăugat nici-un concert, ci am adăugat BALADA PENTRU VIOARĂ ȘI ORCHESTRĂ. Căci, și Enescu a compus o BALADĂ!

Meniu nocturn

Aceste meniu nu este “frământat” cu NOCTURNE de Chopin, dar mi-ați dat o idee pentru unul viitor. Acesta este un meniu simplu. Am luat piesa “LA NOAPTE (TONIGHT)” în diverse variante, le-am amestecat prin metoda științifică denumită în mediul academic … „la nimereală” și a rezultat acest … Continuă lectura

Meniu câștigător-3

După cum m-am spovedit la primul meniu câștigător, nu mai joc la ruleta rusească. Acuma joc clasic. Desigur, nu la bingo, nu la babaroase, nu la loto, ci tot la … Lotti. Dar, spre deosebire de cel de al doilea meniu câștigător, în care am jucat clasic clasic, de data asta joc clasic, dar nu chiar clasic clasic, ci un clasic mai popular, pe ici, pe colo, chiar popular. Continuă lectura

Meniu pentru Marea Neagră

M-a luat … tasta pe dinainte și i-am zis cum i se zicea pe vremuri, în limba română. Acuma este BLACK SEA. E adevărat că, așa cum a stabilit un fost președinte românesc, este lac rusesc, dar este lac rusesc numai pentru ca să se poată executa exerciții interminabile ale flotelor NATO. Căci, ce-și doresc mai mult și mai mult rușii? De ce au transformat ei MAREA NEAGRĂ în lac rusesc? Ca să se distreze NATO la granițele lor, nu? Continuă lectura

De Sfânta Maria

Astăzi e ziua Celei care veghează asupra marinarilor și nu numai asupra lor. Căci, asupra mea, de exemplu, veghează dinainte de a mă juca eu cu primele vaporașe de plastic și cu vaporașul de lemn făcut de colegul meu din clasa I-a Tudor Năstase, și cu mult înainte de a ajunge eu să mă joc cu nava mea fluvială de demagnetizare, după ce era să mor pe DB-13 și pe bricul Mircea.
Dar, înainte de a veghea asupra mea și asupra marinarilor, Sfânta de azi a avut grijă de toate Mariile lumii și de toate celelalte care, răsfățându-se, s-au transformat în Mariane, Măriuci, Măriuțe, Marinele ș.a.
Așa că, azi, de ziua Ei, dar și de ziua noastră, câteva cântece dedicate celor numiți/numite mai sus. Continuă lectura