Meniu nemuritor?

Oare, o fi nemuritor acest meniu, dacă cei care l-au preparat se numesc NEMURITORII? Continuă lectura

Anunțuri

Meniu de prețuit

Nu meniul este de prețuit! Dacă ar fi fost așa, atunci toate meniurile ar fi trebuit prețuite, nu numai ăsta. Este de prețuit pentru că l-am plămădit călărind un album care-și propune să prețuiască un interpret. Este vorba de albumul lui Eric Clapton intitulat THE BREEZE-AN APRECIATION OF JJ CALE. Ca să fie aprecierea … apreciată, Clapton a invitat și alți muzicieni să i se alăture la realizarea acestui album. Ceea ce, după cum se va vedea prin auzire, s-a și întâmplat. Continuă lectura

Legende muzicale

Legendele astea muzicale sunt chiar legende și chiar muzicale. Adică nu sunt legende de genul „X-lescu, marea legendă a manelelor”, sau „Y-leasca, legenda vie a hip-hop-ului”. Și sunt muzicale pentru că nu se bazează pe „A fost odată, ca niciodată, …”, ci sunt exclusiv muzicale. Iar muzica, se știe, ne permite fiecăruia să înțelegem ce putem noi, astfel că cineva poate înțelege că „A fost odată, ca niciodată”, dar altcineva poate să înțeleagă că „N-a fost, dom’le, niciodată”! Continuă lectura

Meniu cu Fabrizio

Dom’le, eu nu auzisem de acest Fabrizio de Andre pe când eram tânăr și stăteam în freză după toți italienii acelor vremuri. Poate mi s-o fi șters mie din țeastă!?!
Pentru prima dată, am auzit în urmă cu vreun an, poate doi, sau, poate, trei (băi, cum trec anii ăștia!), atunci când de dincolo de Canalul Mânecii s-a aruncat în mine cu o melodie care mi-a plăcut foarte, foarte mult. Drept urmare, s-a mai aruncat și un album. Nu știu dacă aruncătorul o fi conștientizat ce a provocat în mine, pentru că, uneori, reușesc să fiu impenetrabil, după cum am aflat dintr-un test la care fusesem supus în urmă cu 26 ani și care, prin nu știu ce îmbârligătură de împrejurări, a ajuns și la mine taman acuma. E una din chestiile alea care-mi reușesc mie foarte bine, ori de câte ori nu-mi propun așa ceva. Continuă lectura

De pe când eram constănțean

Adică, de pe vremea când locuiam în Constanța, nu că aș fi din Constanța de felul meu. N-am zis întâmplător că locuiam, nu că trăiam, pentru că eu am mai trăit în Constanța și în vremea copilăriei spre maturitate, dar atunci am trăit într-o capsulă care se afla în Constanța. O capsulă din care, când m-am copt, am fost lansat în viața asta care m-a dus … până am ajuns … Mai bine mă țineau acolo, în capsulă! Continuă lectura

Iar … Enescu

Am zis “Iar” întrucât Enescu a mai fost prezent în locantă, atunci când am prezentat RAPSODIA ROMÂNĂ NR.1 în două variante, una fiind interpretată de o orchestră chinezească.
De data asta, Enescu revine cu POEMA ROMÂNĂ. Revine, din cauza lui Dan NICOLAU, cel care mi-a trimis rândurile ce pot fi citite mai jos, prin care aproape că m-a obligat să aduc … era să zic la vedere … la ascultare POEMA ROMÂNĂ. Continuă lectura